14 februarie 2014

AURUL APUSENILOR - Muzeul Mineritului din Rosia Montana



In anul 2010 am participat la Targul National de Turism Rural din Albac, judetul Alba (despre care sper sa vorbesc intr-un articol viitor). Pe drumul dintre Alba Iulia si Albac am trecut prin comuna Rosia Montana. Din pacate timpul nu mi-a permis sa stau foarte mult dar o mica pauza de 5-10 minute pentru cateva fotografii mi-am permis promitandu-mi ca la intoarcere sa aloc mai mult timp pentru aceasta comuna atat de controversata. Zis si facut...
Iata-ma iarasi in comuna Rosia Montana. Avand in vedere cate controverse a iscat numele acestei commune ma asteptam sa vad mai multa miscare, nu acest aspect dezolant in care nu vezi nici un om pe o raza de 100 de metri.
Intre casele parasite sau cu aspect dezolant observ o cladire pe care scrie “AURUL APUSENILOR – Expozitia de istorie a mineritului din Rosia Montana” si dorind sa aflu mai multe informatii despre aceasta zona ma incumet sa ma apropi. Inca de la intrare o doamna amabila ma invita sa vizitez expozitia spunandu-mi ca intrarea este suportata de firma Rosia Montana Gold Corporation care s-a ocupat si de reabilitarea casei de aici. Din cele spuse de doamna ghid se pare ca aceasta casa a fost construita in anul 1874, fiind initial o farmacie. In anul 2003 aceasta a fost achizitionata de firma Rosia Montana Gold Corporation si in urma cu aproximativ 5 ani si jumatate s-a trecut la lucrari de reabilitare si renovare, fiind finalizate in luna februarie 2010, cu scopul de a a gazdui expozitii tematice de minerit si etnografie precum si o expozitie de arheologie.
Printre exponatele vazute in acest muzeu am sa le mentionez pe cele care, intradevar, mi-au atras atentia. Dintre acestea pot mentiona: sarcofagul din piatra ce dateaza din perioada romana (si in care era depusa cenusa rezultata in urma incinerarii cadavrului) si peretele de edicula (pentru ca reprezinta constructia funerara cea mai simpla, specifica secolului II-III, perioada romana iar ceea ce este sculptat pe edicula reprezenta, de obicei, familia decedatului).
Intr-una din camerele muzeului am vazut fisele tehnice, reprezentand viitoarele proiecte de restaurare pentru casele declarate monument istoric si care se afla in zona protejata, denumita Centrul istoric Rosia Montana. Zona protejata a fost delimitata, conform avizelor emise de Ministerul Culturii si Cultelor, la o suprafata de 137 de hectare cu un numar de 40 de case declarate monument istoric si 3 biserici, care nu vor fi afectate de proiectul minier si toate vor fi restaurate si conservate. Aceste case au fost construite in a doua jumatate a secolului XIX, inceputul secolului XX. Au arhitectura tipic austro-ungara dar imbinate, bineinteles, cu elemente arhitecturale locale. Mai toate casele au fost monumente cu arcadamente, cornise electrice, motive florale, motive antropomorfe sau alte elemente specific stilului si care vor fi puse in valoare de catre restauratori. Cladirile care se afla in aceasta zona, si nu vor fi declarate monument istoric, vor fi reabilitate si propuse unor activitati turistice, precum restaurante, pensiuni, case turistice.
Intr-o alta camera exista propunerea pentru un muzeu al mineritului. Aici sunt machete care reprezinta viitorul complex muzeistic de la Rosia Montana. In final se va realiza un ansamblu de 9 case cu expozitii de geologie, minerit, arhitectura, arheologie, etnografie. Iar in curte se pregateste amplasamentul pentru o expozitie in aer liber, unde vor putea fi admirate unelte si echipamente industriale folosite in minerit din epoca romana pana in anul 2007, cand s-a inchis exploatarea miniera.
In viitor muzeul va include aici si un lapidariu roman, cuprinzand stele funerare, altare descoperite la Rosia Montana, in timpul sapaturilor arheologice in perioada 2001 – 2007, in cadrul Programului National de Cercetare Albumus Maior, continuandu-se cu o componenta subterana, vizita prin galeria romana Catalina Monulesti, ce va fi reabilitata in totalitate si va putea fi vizitata. Galeria a devenit celebra pentru ca aici s-au descoperit, in perioada secolelor XVIII-XIX, tablitele cerate romane care atesta faptul ca la Rosia Montana s-a facut minerit inca de acum aproape 2000 de ani. Cateva dintre tablitele cerate romane sunt prezente si in aceasta expozitie.
Prima harta geologica miniera a fost intocmita in 1868 de un inginer maghiar F. Posepny, si se refera strict la zona miniera Rosia Montana.
Plimbandu-ma printre exponate am putut observa si rocile vulcanice care alcatuiesc masivele de aici. Astfel am descoperit mineralizatia de la Rosia Montana privind aceste roci. “Este vorba de aur si pirita aurita sub forma diseminata. Deci nu mai poate fi vorba, in momentul de fata, de filoane pentru ca de-a lungul anilor acestea au fost epuizate. Doar ce se vede in acest tacit, aici cu galben, in relief, este un mic filonas de aur.” – imi explica doamna ghid.
Cu aceasta ocazie am putut admira costumul de miner, specific perioadei de sfarsit de secol XIX - inceput de secol XX, precum si uneltele necesare in activitatea minera: un ciocan ce putea avea pana la 2 kg greutate si dalta, sau spitul cum mai spuneau minerii. Precum si un mojar in care se punea minereul si se zdrobea pana cand devenea o pulbere fina, care mai apoi se punea intr-un șaitroc (un obiect restaurat), iar cu ajutorul apei, miscand șaitrocul dintr-o parte intr-alta se alegeau firicelele de aur. El este prevazut cu un santulet unde, fiind mai grele, firicelele de aur ramaneau decantate.
In muzeu am vazut si un costum popular din zona cu o lopata de stivuitor, precum si un vagonet din lemn utilizat pentru transportul minereului aurifer. Este un obiect restaurant datand de la sfarsitul secolului XIX. Era impins de oameni sau chiar de animale. Aceste vagonete s-au folosit la Rosia Montana pana aproximativ in anul 1908 cand a fost electrificata localitatea si implicit o parte dintre galeriile miniere de aici, trecandu-se la trenuletul cu locomotiva.
Prin Programul National de Cercetare Albumus Maior (dupa denumirea antica a localitatii), derulat in perioada 2001 – 2007 s-au facut cercetari arheologice in zona extravilana a Rosiei Montane, ocazie cu care au fost descoperite peste 10 000 de obiecte. Toate dateaza din perioada secolelor II-III e.n. Doar o mica parte dintre ele sunt expuse aici. Celelalte se afla in custodia Muzeului National de Istorie al Romaniei care a si coordonat stiintific lucrarile de aici.

In incheiere, am lasat cuvantul doamnei-ghid, ce a avut amabilitatea de a-mi oferi informatii pretioase despre exponate: „Este important sa subliniez faptul ca aceasta companie Rosia Montana Gold Corporation, mai precis grupul Gold Corporation, a pus la dispozitia cercetatorilor 11 milioane de dolari pentru cercetarea patrimoniului arheologic si architectural al Rosiei Montane. Aici au lucrat 40 de arheologi specializati din 21 de institutii. S-a colaborat chiar si cu specialisti din strainatate, in domeniul arheologiei, mai precis cu doamna profesoara Beatrice Cauuet de la Universitatea din Toulouse. Lucrarile au fost finalizate iar procedeul de descarcare de sarcina arheologica a avut loc. S-au delimitat zone protejate care nu pot fi afectate de proiectul minier, si care vor fi restaurate si conservate in situ.

 












3 comentarii:

antrecalba spunea...

Târgul Naţional de Turism din Albac în 2014 va avea ediţia a X-a. Un moment aniversar care va marca şi aniversarea a 20 de ani de activitate pentru ANTREC România

Anonim spunea...

Vad ca nu ati mentionat nimic de Muzeul Mineritului Aurifer "Alburnus Maior", aflat un pic mai la vale, in masivul Orlea....in mod normal, urcand pe Valea Rosiei, pe acela trebuia sa-l vedeti primul. Credeti-ma, e mult mai interesant decat cel pe care l-ati vizitat. E deschis inca din 1976, si adaposteste galerii romane foarte bine conservate, steampuri de lemn si fier, un lapidariu cu numeroase exponate etc.
Vad ca v-ati documentat foarte bine pentru acest articol cu privire la alte aspecte, motiv pentru care nu-mi explic cum l-ati putut trece cu vederea. Mai ales ca e mult mai valoros decat muzeul incropit la repezeala de RMGC, si, mai ales,avand in vedere ca sus-numita companie nu are de gand sa-l crute.
V-as ruga sa rectificati aceste aspecte, altfel articolul nu poate fi considerat obiectiv, pentru ca dezinformeaza grav prin ocultarea unei bune parti din realitatea de la Rosia Montana. Voi considera publicarea acestui comentariu si "repararea" articolului dvs. un semn de buna credinta si....viceversa.

Unknown spunea...

Buna ziua,

Din pacate in momentul in care am vizitat "Muzeul mineritului din Rosia Montana" timpul nu mi-a permis sa vizitez si Muzeul Mineritului Aurifer "Alburnus Maior".
In schimb anul acesta am profitat de cea de-a X-a aniversare a Targului National de Turism Rural din Albac si am vizitat si Muzeul Mineritului Aurifer "Alburnus Maior". In cel mai scurt timp voi publica un articol despre acest muzeu.
Aveti perfecta dreptate: este mult mai valoros, atat ca importanta istorica, prin vestigiile prezente, dar si ca volum de informatii.