In anul 2010 am
participat la Targul National de Turism Rural din Albac, judetul Alba (despre
care sper sa vorbesc intr-un articol viitor). Pe drumul dintre Alba Iulia si
Albac am trecut prin comuna Rosia Montana. Din pacate timpul nu mi-a permis sa
stau foarte mult dar o mica pauza de 5-10 minute pentru cateva fotografii mi-am
permis promitandu-mi ca la intoarcere sa aloc mai mult timp pentru aceasta
comuna atat de controversata. Zis si facut...
Iata-ma iarasi in
comuna Rosia Montana. Avand in vedere cate controverse a iscat numele acestei
commune ma asteptam sa vad mai multa miscare, nu acest aspect dezolant in care
nu vezi nici un om pe o raza de 100 de metri.
Intre casele
parasite sau cu aspect dezolant observ o cladire pe care scrie “AURUL APUSENILOR – Expozitia de istorie a
mineritului din Rosia Montana” si dorind sa aflu mai multe informatii
despre aceasta zona ma incumet sa ma apropi. Inca de la intrare o doamna
amabila ma invita sa vizitez expozitia spunandu-mi ca intrarea este suportata
de firma Rosia Montana Gold Corporation care s-a ocupat si de reabilitarea
casei de aici. Din cele spuse de doamna ghid se pare ca aceasta casa a fost
construita in anul 1874, fiind initial o farmacie. In anul 2003 aceasta a fost
achizitionata de firma Rosia Montana Gold Corporation si in urma cu aproximativ
5 ani si jumatate s-a trecut la lucrari de reabilitare si renovare, fiind
finalizate in luna februarie 2010, cu scopul de a a gazdui expozitii tematice
de minerit si etnografie precum si o expozitie de arheologie.
Printre exponatele
vazute in acest muzeu am sa le mentionez pe cele care, intradevar, mi-au atras
atentia. Dintre acestea pot mentiona: sarcofagul din piatra ce dateaza din
perioada romana (si in care era depusa cenusa rezultata in urma incinerarii
cadavrului) si peretele de edicula (pentru ca reprezinta constructia funerara
cea mai simpla, specifica secolului II-III, perioada romana iar ceea ce este
sculptat pe edicula reprezenta, de obicei, familia decedatului).
Intr-una din camerele muzeului am vazut fisele tehnice,
reprezentand viitoarele proiecte de restaurare pentru casele declarate monument
istoric si care se afla in zona protejata, denumita Centrul istoric Rosia
Montana. Zona protejata a fost delimitata, conform avizelor emise de Ministerul
Culturii si Cultelor, la o suprafata de 137 de hectare cu un numar de 40 de
case declarate monument istoric si 3 biserici, care nu vor fi afectate de
proiectul minier si toate vor fi restaurate si conservate. Aceste case au fost
construite in a doua jumatate a secolului XIX, inceputul secolului XX. Au
arhitectura tipic austro-ungara dar imbinate, bineinteles, cu elemente
arhitecturale locale. Mai toate casele au fost monumente cu arcadamente,
cornise electrice, motive florale, motive antropomorfe sau alte elemente
specific stilului si care vor fi puse in valoare de catre restauratori.
Cladirile care se afla in aceasta zona, si nu vor fi declarate monument istoric,
vor fi reabilitate si propuse unor activitati turistice, precum restaurante,
pensiuni, case turistice.
Intr-o alta camera exista propunerea pentru un muzeu al
mineritului. Aici sunt machete care reprezinta viitorul complex muzeistic de la
Rosia Montana. In final se va realiza un ansamblu de 9 case cu expozitii de
geologie, minerit, arhitectura, arheologie, etnografie. Iar in curte se
pregateste amplasamentul pentru o expozitie in aer liber, unde vor putea fi
admirate unelte si echipamente industriale folosite in minerit din epoca romana
pana in anul 2007, cand s-a inchis exploatarea miniera.
In viitor muzeul va include aici si un lapidariu roman,
cuprinzand stele funerare, altare descoperite la Rosia Montana, in timpul
sapaturilor arheologice in perioada 2001 – 2007, in cadrul Programului National
de Cercetare Albumus Maior, continuandu-se cu o componenta subterana, vizita
prin galeria romana Catalina Monulesti, ce va fi reabilitata in totalitate si
va putea fi vizitata. Galeria a devenit celebra pentru ca aici s-au descoperit,
in perioada secolelor XVIII-XIX, tablitele cerate romane care atesta faptul ca la
Rosia Montana s-a facut minerit inca de acum aproape 2000 de ani. Cateva dintre
tablitele cerate romane sunt prezente si in aceasta expozitie.
Prima harta geologica miniera a fost intocmita in 1868 de
un inginer maghiar F. Posepny, si se refera strict la zona miniera Rosia
Montana.
Plimbandu-ma printre exponate am putut observa si rocile
vulcanice care alcatuiesc masivele de aici. Astfel am descoperit mineralizatia
de la Rosia Montana privind aceste roci. “Este
vorba de aur si pirita aurita sub forma diseminata. Deci nu mai poate fi vorba, in momentul de fata, de filoane pentru ca
de-a lungul anilor acestea au fost epuizate. Doar ce se vede in acest tacit,
aici cu galben, in relief, este un mic filonas de aur.” – imi explica
doamna ghid.
Cu aceasta ocazie am putut admira costumul de miner,
specific perioadei de sfarsit de secol XIX - inceput de secol XX, precum si uneltele
necesare in activitatea minera: un ciocan ce putea avea pana la 2 kg greutate
si dalta, sau spitul cum mai spuneau
minerii. Precum si un mojar in care se punea minereul si se zdrobea pana cand
devenea o pulbere fina, care mai apoi se punea intr-un șaitroc (un obiect restaurat), iar cu ajutorul apei,
miscand șaitrocul dintr-o parte intr-alta se alegeau firicelele de aur. El este
prevazut cu un santulet unde, fiind mai grele, firicelele de aur ramaneau
decantate.
In muzeu am vazut si un costum popular din zona cu o lopata de stivuitor,
precum si un vagonet din lemn utilizat pentru transportul minereului aurifer.
Este un obiect restaurant datand de la sfarsitul secolului XIX. Era impins de
oameni sau chiar de animale. Aceste vagonete s-au folosit la Rosia Montana pana
aproximativ in anul 1908 cand a fost electrificata localitatea si implicit o
parte dintre galeriile miniere de aici, trecandu-se la trenuletul cu locomotiva.
Prin Programul National de Cercetare Albumus Maior (dupa denumirea antica
a localitatii), derulat in perioada 2001 – 2007 s-au facut cercetari
arheologice in zona extravilana a Rosiei Montane, ocazie cu care au fost
descoperite peste 10 000 de obiecte. Toate dateaza din perioada secolelor
II-III e.n. Doar o mica parte dintre ele sunt expuse aici. Celelalte se afla in
custodia Muzeului National de Istorie al Romaniei care a si coordonat
stiintific lucrarile de aici.
In incheiere, am lasat cuvantul
doamnei-ghid, ce a avut amabilitatea de a-mi oferi informatii pretioase despre
exponate: „Este important sa subliniez
faptul ca aceasta companie Rosia Montana Gold Corporation, mai precis grupul
Gold Corporation, a pus la dispozitia cercetatorilor 11 milioane de dolari
pentru cercetarea patrimoniului arheologic si architectural al Rosiei Montane.
Aici au lucrat 40 de arheologi specializati din 21 de institutii. S-a colaborat
chiar si cu specialisti din strainatate, in domeniul arheologiei, mai precis cu
doamna profesoara Beatrice Cauuet de la Universitatea din Toulouse. Lucrarile
au fost finalizate iar procedeul de descarcare de sarcina arheologica a avut loc.
S-au delimitat zone protejate care nu pot fi afectate de proiectul minier, si
care vor fi restaurate si conservate in situ.”