La aproximativ 9 km vest de oraşul Rădăuţi, de-a
lungul pârâului Suceviţa se află comuna Marginea.
În această comună se găseşte ceramica neagrã pentru care Marginea este cunoscutã în lumea întreagă.
În această comună se găseşte ceramica neagrã pentru care Marginea este cunoscutã în lumea întreagă.
Încă din epoca bronzului se practică în această comună o
îndeletnicire ce de-a lungul timpului a început sa fie uitată: modelarea lutului.
De vină
este şi perioada comunistă în care era interzisă deţinerea unei roate a
olarului. Pe atunci olăritul era practicat pe ascuns, iar când cei de la
conducere din perioada respectivă au decis sa profite de această îndeletnicire
în scop propagandist au decis automatizarea unei îndeletniciri care de mii de
ani se realiza într-un singur scop: manual. Din acel moment mulţi olari s-au
reprofilat pe alte meserii plecând la oraş.
De aceea, din păcate, această ceramică unicată în lume
mai este realizată în prezent doar în atelierele de olãrit ale familiei
Magopãţ.
“Meşteşugul
realizării acestei ceramice este transmis din generaţie în generaţie. Am învăţat de mic
această meserie care imi place foarte mult.” – ne spune Corneliu
Magopăţ.
Atracţia acestei ceramici constă nu numai în culoarea
neagră unică în lume dar mai ales în faptul că toate fazele de execuţie sunt
exclusiv manuale. Culoarea neagră a ceramicii din Marginea este unică în lume
şi prin faptul că este o culoarea naturală. La obţinerea ei nu se folosesc
vopseluri sau coloranţi.
„Asta este ceea ce atrage în primul rând
turiştii. Vin străini şi se minunează cum din măinile unui olar ies nişte
obiecte aşa cum vedeţi şi aici extraordinare.” – mai spune Corneliu Magopăţ.
Arătându-ne
un astfel de obiect domnul Corneliu Magopăţ ne prezintă principalele etape din
realiazea acestei ceramice.
„În primul rând se extrage argila de undeva
dintr-un deal de aici din apropierea comunei noastre. La această etapă
participă toţi membrii familiei.
Se dă printr-o presă, acesta fiind singurul procedeu care
se efectuează cu o maşinărie fiindcă argila noastră trebuie să fie fără piatră
şi fără rădăcini. Să nu aibă impurităţi că dacă ar avea piatră ne-am lovi la
măini şi n-am putea face vasul propriu zis şi dacă ar avea rădăcini în momentul
în care este băgat la cuptor şi este ars la 8000 ar crăpa. Lemnul arde la temperatură foarte
mare”. –
ţine să ne precizeze domnul Corneliu
Magopăţ şi suntem invitaţi în atelierele de olarit unde avem prilejul să
vedem meşterii olari în timp ce realizează adevărate minuni din lutul umed.
„Lucrul
la roată. În primul rând cel mai greu procedeu este acela de a centra
bucata de argilă. Este foarte greu. Se învaţă în aproximativ 6 luni. Să
centrezi bucata de pământ fără sa se mişte nici în stânga şi nici în dreapta.
Dupa aceea este greu să înalţi bucata de argilă, să fie de formă cilindrică. Eu
de exemplu lucrez de la vârsta de 7 ani aflându-mă în familie de olari
jucându-mă la început am învăţat tainele meseriei aşa încetul cu încetul. O să
vedeţi meşterii olari. Lucrăm doar în familie. Unchii mei lucrează de
aproximativ 40-45 de ani deci au experienţă foarte mare în acest domeniu.
Am rămas
impresionat de dibăcia mâinilor care în doar 5 minute realizează adevărate
obiecte de artă. De la banalele oale şi vaze de lut la ceşti, ulcioare şi
coşuleţe frumos modelate.
După modelarea la roată produsele sunt scoase afară la uscat,
urmează procesul de uscare care vara îl facem afară la razele soarelui. Pe tinp
de iarnă îl facem înăuntru. Îl punem pe nişte rafturi şi de la temperatura
sobei la care dăm drumul în interiorul atelierului acestea se usucă. Timpul de
uscare: pe timp de vară aproximativ 2 săptămâni. Pe timp de iarnă fiindcă nu
putem să le scoatem afară procesul de uscare durează 3 săptămăni jumătate sau
chiar 4 săptămâni.” – şi suntem invitaţi în
atelierele de olărie unde avem prilejul să admirăm produsele dibacilor mâini de
olar puse la uscat pe rafturi.
Aici ni se
explică importanţa femeilor în acest meşteşug. „Dupa acest proces de uscare urmează finisarea şi decorarea care se face
de către femei, ele se pricep la acest lucru mai bine. Se fac diferite forme
tradiţionale.” Rolul femeilor este vital pentru că finisarea şi decorarea
ceramicii dim Marginea este unul din aspectele pentru care această ceramică
este foarte căutată de turişti si nu numai.
Bineînţeles
că după toate aceste etape premergătoare obţinerii produsului finit urmează
etapa de foc în urma căreia apare ceea ce noi numim Ceramica neagră de Marginea.
Prin
bunăvoinţa domnului Corneliu Pogovăţ ni
se relevă secretul obţinerii acestei culori negre pentru care această ceramică
este atât de cunoscută.
“După aceasta se bagă la cuptor. Aici la cuptor întradevăr
este ceea ce noi spunem unic pentru că noi nu colorăm ceramica ci doar prin
ardere obţinem culoarea neagră sau roşie, după cum dorim. O să vă spun secretul
culorii negre: Oalele sunt arse timp de 8 ore, după ce se luminează le băgăm în
cuptor până la apus. Cuptoarele fiind de formă conică se bagă în cuptor raft
după raft, 5 sau 6 rafturi, depinde. Sunt arse timp de 8 ore timp în care
temperatura în cuptor ajunge la 8000. Aici are loc primul proces de
ardere cu oxigen. După aceste 8 ore cuptorul este închis ermetic şi are loc o a
doua ardere , cea fără oxigen, 24 de ore. În acest timp de 24 de ore fumul
rămas de la lemnele care mai sunt în interiorul cuptorului se impregnează în
vase de aici şi culoarea neagră. Fumul fiind din lemn de răşinoase scot mult
fum şi astfel noi obţinem culoarea neagră. Dacă vrem să oţinem culoarea roşie
după acele 8 ore de ars cu oxigen lăsăm cuptorul deschis.”
Privind
obiectele de ceramică de culoare neagră sau roşie, nu-ţi vine sa crezi că
această culoare atât de puternică şi strălucitoare este realizată doar de
puterea naturală a focului şi de fumul produs de lemnele răşinoase.
Întradevăr
atracţia turiştilor pentru această ceramică neagră este justificată şi pe drept
cuvânt ceramica poate fi considerată „aurul produs de mâini dibace”.
Articol publicat si in revista "Vacante la Tara" Nr. 65, Anul 6, Mai 2009, pag 19-20
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu